După ce termini de citit Recviem pentru un vis recenzie și comentariu, alături de citatele pe care ți le-am pregătit din cartea lui Hubert Selby Jr., te invit să verifici prețul cărții în librării dacă plănuiești să o adaugi în biblioteca ta!
- Verifică prețul pentru Recviem pentru un vis pe LIBRIS.
Mediație în Citate în Recviem pentru un vis carte
,,…puteai să vezi cum plutesc amintirile prin fumul albastru, amintiri nu numai despre muzică și bucurie și tinerețe, dar poate și despre vise…”
Fumul, tutunul, hașișul, heroina, pastilele – devin mai mult decât droguri. Devin surse și unelte expresive și memorabile, devin aliați și devin dușmani. Devin cauza și scopul. Și nicio clipă nu lipsește o stilizare care, deși nu măgulitoare, înfrumusețează într-un mod unic chiar și cele mai grotești și autentice relatări ale romanului.
,,…plăcându-i ceea ce vedea, pentru că se uita prin ochii multor momente din trecut…”
O frumoasă asociere a trecutului cu prezentul, a durerii cu fericirea și a simțurilor iluzionate cu realitatea. O introspecție psihologică în care mulți se vor putea oglindi și redată într-o manieră subtilă și întru totul comprehensibilă.
,,…dacă luminile te împiedică să vezi paradisul, atunci e nevoie de un mic truc pentru a schimba realitatea și a o face să se potrivească nevoii tale…”
Cartea e presărată cu astfel de aforisme care pot fi scoase din context oricând și care se potrivesc în orice alt moment, chiar și în societatea actuală. Jocuri de lumini în întuneric, sunete mute într-un zgomot urban, zeci de asemenea fraze supraviețuiesc și rămân moderne datorită unei incredibile atemporalități și aplicabilitate universală.
,,…se sărutau și își goneau unul altuia întunericul în cotloane îndepărtate, fiecare crezând în lumina celuilalt…”
Într-un cadru degradant, în același tablou excelent conturat al unei lumi agitate și luptei pentru supraviețuire, cel mai călduros refugiu al cititorului se regăsește în câteva episoade pure ale iubirii și agățării de sentimente pentru o nouă speranță, pentru un nou scop și pentru un alt tip de ascensiune, una involuntară și inconștientă.
,,…Și permite-mi să-ți amintesc ceva, doctore…din armonie se naște eficiența…”
Nu se axează pe niciun conflict sau aspect social pentru a-l critica în mod direct. Ci în cel mai apreciabil mod, le include în poveștile de viață drept surse mici ale efectelor terminale. Cititorul poate trage singur concluziile și poate observa în cel mai obiectiv – dar implicit subiectiv – mod, defectele și scăpările unei societăți fără niciun control asupra sinelui, pierdută din punct de vedere al moralității și aflată în același proces de putrefacție și autodistrugere, însă mult încetinit.
De ce?
Pentru că exprimă puternice senzații spirituale și artistice cu puterea și frumusețea celor mai intense vise, într-un mod unic: cu o voce plăcută, superioară și artistică, totuși lipsită de orice urmă de eleganță sau cenzură.
Pentru că abordează subiecte cu adevărat întunecate. Neașteptat de curajos și autentic prin credibilitatea personajelor și trăirilor lor, printr-o exagerare naturală sau poate o naturalețe exagerată a unor motive precum dependența, visul, năzuința, iluzia, deziluzia, deprecierea, boala și cercul vicios.
Pentru că dincolo de atmosfera întunecată, terifiantă și uneori grețoasă, vine cu un joc de lumini și cu seninătatea inspirației artistice. Pentru că nu e muzicală și totuși e sonoră. Fără a fi siropoasă, surprinde cele mai sincere mărturisiri de dragoste. Fără a fi melodramatică, redă cu măreție drama femeii, drama mamei, a disperării, a tânărului, a artistului, a dependentului, a bolnavului, a soțului disperat, drama încercării de a ajunge undeva și, în final, de a reveni la starea inițială, fără a aduce nicio clipă în discuție probabilitatea resemnării. Fără a fi științifică sau autobiografică, vine cu cele mai veridice relatări și revelații psihologice ale minții umane și cum funcționează aceasta în fața iluziilor și eșecurilor, în fața visului simultan cu autodistrugerea.
Pentru că în cea mai simplă manieră de narațiune analizează cele mai complexe stări de fobie, disperare, dependență. Alcool, desfrâuri, droguri, anorexie, depresie, obsesie, tortură, nebunie, e o destăinuire continuă și o poveste surprinzător de puternică a unei societăți decadente în încercarea de autodepășire și ascensiune. Fără nicio intenție de a atrage compasiunea cititorului, autorul reușește să creeze conexiuni și atașament față de ființe de pe ultimele trepte sociale.
Recviem pentru un vis recenzie – Figuri de stil
Pe lângă frumoase metafore rar strecurate printre tablouri sociale teribile, pe lângă enumerații, jocuri de cuvinte, aforisme și repetiții, cartea însăși este o uriașă figură de stil. Îmbină personificări cu comparații și, în zeci de termeni de argou și jargon, Recviem pentru un vis devine însăși personificarea visului și a modului în care acesta se întoarce la visător pentru a-l urmări și a-l distruge, în cele din urmă. Fiecare personaj al cărții, de la artist la psiholog și de la adult la adolescent, toți își încearcă și își forțează ascensiunea către un drum care nu e al lor, visând către un scop care, în cele din urmă, îi conduce pe toți pe drumul rătăcirii și al distrugerii totale.
,,…mai făceau din când în când semn spre ceas, așteptând să sosească momentul, nu momentul care avea să treacă pe nesimțite, ci acela care îi va purta într-o nouă dimensiune…”
O dimensiune în care mă identific
Fragmente din întregul roman se reunesc în zeci de bucăți de text care mă definesc sau în care mă regăsesc. Încercarea disperată de a atinge un scop, orele întregi de vis cu ochii deschiși, ușurința de a cădea în mrejele iluziilor, încercarea veșnic eșuată de a face ordine în gânduri și idei artistice sau nu, și de a delimita visul de realitate, precum și conflictele interioare din toate cauzele aduse în discuție de roman. Recviem pentru un vis recenzie nu este doar despre acțiune, carte și personaje. Nu am citit povestea lui Harry, a Sarei Goldfarb și a lui Marion, ci drumul, consecința și evoluția trăsăturii dominante a fiecăruia care se găsește în proporții diferite și în esența mea.
,,…nevoia de expresie dându-i energie, dar părea că nu poate deschide acele porți ca să-și organizeze acea energie…”
,,Conflictul său ca dirijor, când voia să compună, dar avea nevoie de bani ca să trăiască…”
