Despre perlele de la bac

,,Un elev a menționat-o pe Viorica Dăncilă în lucrarea de la proba scrisă.”, conform Playtech.ro. Iar pe sputnik.md aflăm că ,,Lucrările la limba și literatura română ale unor absolvenți de liceu au făcut ca profesorii corectori nu numai să zâmbească, ba chiar să râdă în hohote. Și aceasta pentru că, în teste, s-au strecurat adevărate <<perle>>”.

Etc etc etc

 

Au trecut probele la bacalaureat, s-a umplut și internetul de titluri precum cele mai sus menționate. YouTube-ul e plin de ,,perlele elevilor”, în timp ce utilizatorii Facebook și Instagram se amuză copios pe seama acestor noi ,,meme-uri” în timp ce scriu comentarii la fel de greșite și ilogice, alături de jurnaliști fără scrupule și profesori corectori care nu ar trebui să fie profesori.

Obișnuiam și eu să mă amuz, acum câțiva ani, de balivernele descoperite în urma examenelor și de așa-numitele perle ale literaturii. Acum, însă, nu doar că mă deranjează acele afirmații sau greșeli în sine, ci mă dezgustă în măsură și mai mare faptul că acestea sunt făcute publice, luate în derâdere, și sunt mediatizate în fiecare an cu și mai multă dedicație, devenind, de altfel, o tradiție.

Ce reflectă, de fapt, aceste ,,perle”

În primul rând, aberațiile de pe foile predate de către absolvenți la bacalaureat sunt deranjante prin faptul că reflectă nivelul extrem de scăzut de minimă cultură, educație și decență, în limbaj, în exprimare, în scriere. Însumând greșelile de scriere, erorile de înțelegere a mesajelor evidente ale unor texte banale, incapacitatea de concepere a unor argumente logice și coerente în legătură cu un subiect oarecare, precum și limbajul defectuos și complet inadecvat, se obține un rezultat care nu mă amuză absolut deloc, și anume o masă de oameni deveniți adulți incompetenți și proști.

Sistemul e de vină?

Nu e vorba aici de un sistem greșit, un sistem învechit și inadaptat, la care face referire acel inteligent consiliu al elevilor sau jurnaliștii care repetă acest lucru de atâta timp. Nu spun că sistemul este bun sau rău, nu vreau să intru în acest subiect. Spun doar că rezultatele la bacalaureat nu sunt legate, în acest caz, de sistemul de evaluare. Pentru că în cazul bacalaureatului, cel puțin pentru promovarea acestuia cu o notă decentă, nu este nevoie de acea capacitate de memorare a eseurilor și a operelor literare, atât de criticată și pe care se aruncă toată vina nereușitei elevilor. Am să dezvolt acest lucru în cele ce urmează.

Am învățat pentru bacalaureatul la limba română cu o seară înainte. Nu am luat meditații nici măcar o oră în liceu și atunci am luat cartea de eseuri în mână pentru prima dată, am citit-o în câteva ore, am notat câteva idei esențiale și asta a fost pregătirea mea, înainte de care nu citisem absolut nimic pentru că eram implicată în alte proiecte și aveam alte griji. Așadar cu siguranță nu aveam cum să memorez acea carte uriașă de peste 300 de pagini, numită Eseul, din care se pregătea întreaga clasă din care făceam parte. Ce făceau colegii mei? De când am început clasa a 12-a, au început să învețe pe de rost, ca pe poezie, eseurile din carte pentru fiecare operă, sau altele asemănătoare primite la meditații. Acestea au devenit, până la urmă, materia de bacalaureat, și nu propria abilitate de înțelegere a textului. Din păcate, acestea sunt și criteriile de evaluare neoficiale, însă acesta este alt aspect. Ideea este că în acest caz, ce este greșit? Sistemul de evaluare care cere un eseu despre o anumită operă la alegere a unui scriitor al culturii noastre studiat în liceu? Sau abordarea elevilor și a profesorilor, care sunt de fapt cei care preferă să memoreze? Putem spune, în acest caz, că sistemul nostru e bazat pe memorare și nu pe logică? Nu. Putem spune că abordarea noastră e greșită. Crede-mă, această afirmație vine de la cineva care nu a memorat nimic pentru bac!

Cum a fost bacalaureatul pentru mine?

Așadar, am citit eu odată despre toate acele opere, am încercat să rezonez cât de cât și să o înțeleg pe fiecare, și m-am bazat pe propria intuiție și abilitate de a scrie un eseu pe cont propriu, având în vedere ceea ce am citit cu o seară înainte. Era ca și cum aș comenta pe baza unei cărți proaspăt lecturate. Cât de greu poate fi asta pentru un adult? Foarte greu, se pare, pentru unii…

Să avem în vedere, totuși, că bacalaureatul nu se bazează doar pe acel eseu, care constituie doar o parte din punctaj. În emoțiile mele de dinainte de examen, începeam deja să calculez. Dacă, în cel mai rău caz, nu mi se ia în considerare nimic din ce scriu la eseu, pentru că nu l-am memorat robotic precum alți colegi care aveau deja poezia pregătită cu sintagme standard, la toți la fel, pierd acele puncte. Nu mai știu exact punctajul, dar știu că am ajuns la concluzia că dacă nu mi s-ar fi dat niciun punct pe eseu, tot aș fi reușit să iau minim nota 7 și fără dubiu notă de trecere, pentru că aveam un text la prima vedere cu întrebări legate de înțelegerea lui, și un eseu argumentativ în care să îmi expun o opinie despre ceva. Orice. În final, am obținut 9.80.

Este atât de amuzant, până la urmă, că suntem o populație incompetentă?

Așadar subiectele sunt mai mult decât accesibile oricui, fără că acesta să se pregătească cu nimic. Tocmai de aceea, incapacitatea de a lua notă de trecere arată o pregătire dramatic de slabă și o prostie în masă a populației. De care se râde atât de mult odată cu articolele menționate mai sus. Dar care nu e deloc amuzant. Aceștia sunt aceiași elevi care ajung, ulterior, la facultate, care primesc, ulterior, o diplomă pentru că trec toate examenele plătindu-le sau copiind, și care obțin, în final, dreptul de a profesa ca doctori, profesori, politicieni și alți așa-ziși specialiști…Ca mai apoi să ne mirăm de ce e greșit sistemul de educație, de sănătate și de conducere, de ce avem eșecuri inadmisibile în România pe toate planurile și tot tacâmul de plângeri că nu merge nimic și ce e de făcut.

Spuneam că mai demult mă amuzau și pe mine invențiile dezastruoase ale celor evaluați la bacalaureat, respectiv examen național. Da. De ce? Pentru că sesizam eroarea, știam varianta corectă și primeam, astfel, validare – ,,Ha! Eu știu! Deci sunt mai bună!” Până la urmă, asta ni se induce încă din clasa întâi, această competiție continuă. Însă când un om evoluează, nu se mai validează prin eșecul celorlalți, ci se compară cu cei mai buni. Și dispare competiția aceasta care, în mod stupid, mă face să mă bucur de eșecul celuilalt. Și atunci? Rămâne dezamăgirea că toți acești oameni au o viață și o viitoare carieră. Voi trăi zilnic printre oamenii care au putut să scrie și să gândească așa ceva, voi lucra cu ei, voi face parte dintr-o societate dominată de numărul mare reprezentat de această masă de prostime, și voi fi supusă regulilor și ideilor pe care le vor contura și concepe mințile și mentalitățile lor slabe, ilogice. În final, tot eu voi avea de pierdut, văzând acestea, nu ei. Așa că ce e, până la urmă, atât de amuzant în afirmațiile incoerente care denotă deja un intelect slab și incompetent?

Profesorii corectori se distrează pe seama acestora

Se distrează? Se amuză? Râd în hohote? Posibil. Probabil își amintesc că așa au scris și ei…altfel ce ar fi atât de amuzant?

Dar haideți să vă mai zic ceva. Haide să discutăm, spre exemplu, una dintre acele perle:

”Cât credeţi că mai putea îndura Riga să nu o vadă pe ciupearca Lapona, e normal să o iei razna, era tânăr, voia giulgiuleală, fără asta nu poţi spune că e iubire.”

Nu e ciudat că o astfel de exprimare nu i se pare inadecvată și nenaturală celui care a scris-o? Dar ce ar fi dacă ți-aș spune că e exact limbajul și maniera în care se exprimă anumiți profesori care predau limba și literatura română în liceu? Exact așa se predă, acest limbaj se folosește. Desigur, nu în scris. Dar în explicații mai ,,moderne”, mai ,,cool”, așa se exprimă de multe ori până și un profesor. Spun asta pentru că, nu de puține ori, exact așa se exprima și cadrul didactic care, chipurile, ne preda româna, în liceu, în clasa din care făceam și eu parte.

Și atunci, mă mai mir că acești profesori râd de afirmațiile descoperite? Poate că își amintesc când s-au exprimat ei așa în timpul predării subiectului respectiv…

Reacția autorităților este de asemenea dezamăgitoare

O ultimă mențiune pe care o am este legată de reacția nu doar a populației amuzate, ci și a mass-mediei și specialiștilor. Am citit în destul de multe locuri cum se plâng cu toții de faptul că vina este a elevilor, care nu mai citesc, care urmăresc TV-ul etc. Însă ce speranță să avem că acest lucru se va schimba, atunci când ministrul educației, reprezentant al învățământului, se adresează elevilor cu replica: ,,A venit vacanța! […] în aceste zile, tot timpul vă aparține. Nu mai sunteți stresați de școală, nu mai sunteți stresați de lecții, nu vă mai spune nici mama nici tata să mergeți la școală și nu vă mai întreabă nimeni dacă ați învățat”. Degeaba le spui după să mai citească și ei o carte, dacă din start pornești cu mesajul ,,gata, ai scăpat de școală!” Când scapi de ceva, implicit consideri acel ceva o corvoadă de care fugi și de care încerci să te ții în continuare la distanță. Ori dacă pornești de la o asemenea asociere între școală și sentimentul de groază față de aceasta, tot ce spui după, legat de citit, de cultivat, este inutil. Cu o astfel de abordare…

Dar ca să închei și eu cu o ,,perlă”, același ministru al educației transmite elevilor că ,,voi, cei de acum, nu mai sunteți cei de anul trecut”. Un fel de… iarna nu-i ca vara! 🙂 Și atunci…despre ce evoluție mai vorbim și la ce rezultate ne mai așteptăm?

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?