Despre învățare și o eroare din ,,sistem”

Obișnuiesc să spun că întotdeauna e greșit să învinovățim ,,sistemul” pentru erorile umane care intervin în cadrul său. Care sistem, până la urmă, că a devenit un cuvânt așa…abstract, fără definiție, dar cine e de vină? Sistemul că e corupt, că e prost, că e greșit etc. Dar stai că până la sistem… mai sunt multe. Sistemul nu doar e făcut, ci și condus, de om. Omul, până la urmă, e cel care activează în cadrul sistemului, iar dacă sistemul merge prost e în mare parte și cel mai probabil din cauză că omul lucrează prost în cadrul sistemului. La fel și cu sistemul de învățământ.

Iar de-astea cu facultatea?

Da, iarăși despre acest subiect. Știu, e deja a treia sau a patra postare despre școală/facultate, educație și învățământ, dar sunt multe de spus despre asta, chiar mai multe probleme decât cele pe care le abordez eu. Nici mie nu îmi plac persoanele care insistă obsesiv asupra unui subiect, dar csf dacă sunt în mediul ăsta și am de a face cu el constant? Partea bună? Mai am doar un an jumate după care nu voi mai avea contact cu mediul universitar, astfel că probabil că voi epuiza aceste subiecte și va fi, FINALLY, un capitol încheiat.

Până atunci, nu am însă niciun motiv pentru care să nu vorbesc despre o eroare majoră a sistemului nostru de învățare – ATENȚIE, nu de învățământ ci de ÎNVĂȚARE – și anume CUM învățăm și cum suntem încurajați și chiar constrânși să învățăm. Dincolo de faptul că nu se oferă șanse egale celor cu gândire analitică și celor cu gândire creativă, dincolo de faptul că de multe ori – nu rare excepții – persoanele care ajung să predea nu știu să răspundă unor întrebări despre subiectul predat, dincolo de faptul că unii rețin mai greu și alții memorează rapid. E greșit modul în care suntem încurajați să învățăm, și anume preponderent prin memorare și învățare cuvânt cu cuvânt.

Exemplu

O să iau exemplul cu matematica sau economia pentru că e cel mai ușor de înțeles. Formule. Teoreme. Teorii. Ok. Înțeleg, unora li se pare mai greu, altora li se pare mai ușor. Bun. Ceea ce foarte mulți nu înțeleg, însă, e faptul că aceste teorii, aceste formule, sau cel puțin MAJORITATEA dintre acestea, derivă în mod absolut logic din câteva ecuații sau formule de bază. Prin, evident, anumite procedee.

Să fiu mai explicită: avem o ecuație de bază a unei funcții, nu contează de care. Oricare. Care printr-un procedeu simplu numit derivare creează un sistem de ecuații (adică din aia prima, se formează două, trei sau câte or fi) și care, ulterior, creează alte ecuații și așa mai departe. Care, ulterior, prin aflarea necunoscutelor, ajung la anumite rezultate și interpretări. Ideea este că toate, TOATE aceste interpretări, zeci de ecuații, formule ulterioare de aflare a ecuațiilor, toate astea au pornit de la ce? De la ecuația aia de bază. UNA!

Acum. Care e problema cu exemplul acesta? Problema este că în momentul actual, 90% dintr-o clasă de elevi sau studenți, nu încearcă și deseori nici nu sunt încurajați de către profesori, să înțeleagă întreg acest proces de aflare a formulelor. Nup. Ci să le memoreze. Și atunci? Da, într-adevăr, ajungem la zeci, sute de formule care trebuie reținute. Unde e greșeala aici? Acolo unde s-a pierdut esența. În loc ca elevii/studenții să fie învățați și încurajați să deducă singuri acele formule din ecuația de bază, să înțeleagă procesul, ,,cum am ajuns acolo”, ,,de ce arată așa formula asta”, ,,de unde rezultă interpretarea asta pentru graficul ăla?”, ei sunt din păcate încurajați să facă opusul. Nu contează, nu trebuie să înțelegi. Aia e formula și gata.

Acum gândește-te. Ai treizeci de formule de reținut pentru un test. Evident, este uriașă probabilitatea ca creierul tău, deși să memoreze toate aceste formule, să le reproducă greșit în timpul examenului. Greșești un semn. Greșești o literă, o cifră. Uiți să pui un radical. Din momentul ăla, totul e greșit. Ok și compară situația asta cu cea în care tu știi doar formula de bază. UNA SINGURĂ. Dar pe care ai înțeles cum să o prelucrezi folosind procedeele specifice, astfel încât să-ți obții singur următoarele formule și să ajungi la rezultatul final. Ce probabilitate este să greșești o unică formulă sau să ajungi în mod logic și nu robotic la un rezultat? Foarte mică.

Dincolo de exemplu

Și tot așa putem merge mai departe. Ne-am obișnuit să memorăm robotic cât mai multe lucruri. Am adus formule în literatură!! Nu, nu sunt doar la materiile reale ci și în literatură. Ce crezi, că trebuie să aibe sens propoziția pe care o spui sau că trebuie să spui ce crezi tu într-un comentariu? Sau că dacă ți se cere un eseu argumentativ, să spui acolo într-adevăr opinia ta? Noooo. Ai formule de introducere, formule de încheiere, o structură de respectat și cuvinte-cheie de folosit. Tu nu faci un comentariu, folosești câteva formule învățate pe de rost doar că în locul cifrelor ai titluri și autori.

Ei, aici e problema și eroarea majoră. Noi doar atâta știm să facem, să memorăm, și pierdem abilitatea și dorința de a învăța logic. Nu ne interesează de ce e așa. Nu ne punem întrebări. Ce contează de ce? Asta e, o luăm de bună, o memorăm și gata. De ce e greșit? Pentru că așa ne formăm caracterul și modul în care vom acționa mai târziu. De aceea cred că acest sistem de învățare este complet greșit și este adevărata sursă a tuturor erorilor de sistem de mai târziu, fie ele în învățământ, politică, birocrație, afaceri și așa mai departe.

Așa se furnizează erorile de mai târziu din toate sistemele în care funcționăm

Noi nu facem lucruri logice. Nu ne întrebăm care e sursa unei probleme și nu căutăm modalități logice de a găsi soluții. Noi știm că în situația A aplicăm manevra X și în situația B aplicăm planul Y. Și când apare situația AA’ pe care nu am învățat-o…ne dă fatal error, ne dă cu virgulă. Dacă nu avem un plan, o ,,formulă” pentru anumite situații, rămânem blocați în fața lor pentru că nu știm să reacționăm logic și să luăm decizii corecte. Noi știm doar să memorăm și să executăm. Așa apar anumite erori majore de sistem, când așteptăm luni întregi după anumite decizii, când timpul parcă stă în loc pentru că nimeni nu ia vreo hotărâre. Păi nu ia, că nu li s-a dictat încă formula și nu știu.

Așa. Altă problemă în acest sistem de învățare: de ce e greșit să te bazezi doar pe memorie? Pentru că ești OM! Și omul nu e calculator. Memoria ta poate greși, nu e invincibilă. Poate ești obosit, poate n-ai învățat bine. Îți poți aminti greșit, poți aplica greșit un lucru. Tu nu știi să verifici dacă e corect sau nu, pentru că nu gândești logic de ce e așa. Și atunci? Ne obișnuim să facem lucrurile și greșit, chiar dacă nu au sens pentru noi. De asta mai târziu, în corporații sau în instituții publice, vezi că o situație e greșită dar dacă așa ți s-a zis să faci…așa faci. Ce contează că și tu scandezi că e sistemul corupt? Ce contează că nu îți place mita dar totuși execuți cu prioritate unele operațiuni pentru că șeful ți-a zis că e un client aparte? Tu nu gândești logic, nu analizezi lucrurile, execuți pentru că în sistemul tău de învățare inițial, de bază, încă din primii ani de educație până la studiile superioare, ai fost învățat să memorezi și să nu gândești.

Concluzie

Mă bucur că mai există și oameni de calitate și mă consider privilegiată că am avut măcar în generală și în liceu profi de mate care au funcționat după logică și nu după memorie. Părerea mea, așa ar trebui să fie. Să fim încurajați în toate domeniile să gândim, nu să fim niște ,,educați” cu gândirea și informațiile altora. Copiii învață în clasa a 9-a ,,O scrisoare pierdută”, pe care ei nu o pot înțelege, ca să le zică profa ce crede ea sau ce i s-a spus și ei să învețe de către profesoara ei din a 9-a de acum 50 de ani, că înseamnă opera. Dar ce ai zice să aștepți să am și eu o vârstă la care să pot discerne și interpreta singur ce înseamnă opera aia, să am și eu o părere? Nu, noi la examene spunem ,,în opinia mea” ceea ce ne dictează alții că trebuie să credem.

Copiii până la 18 ani nu au drept de vot pentru că se consideră că nu au discernământul necesar, capacitatea de a înțelege aceste jocuri politice, gândirea necesară pentru a înțelege consecințele unor decizii și alegeri. Dar se pare că înainte să le poată înțelege, trebuie să le învețe mot-a-mot cum li se dictează în caiete, trebuie să memoreze semnificațiile numelor și prenumelor satirice acordate de Caragiale personajelor, trebuie să învețe ce înseamnă de stânga și de dreapta și așa mai departe, când ei abia reușesc să rețină istoria țării noastre și cum s-a format România. Fain așa!

Și apoi te plângi că sistemul e greșit?

Tu, tu ești cel greșit, din momentul în care tocești și memorezi fără să înțelegi o iotă doar ca să aplici formula numărul 50 fără să știi care e legătura între ea și formula 1, până în momentul în care iei 500 de euro de la un om ca să îi semnezi mai repede o hârtie. Te plângi că e sistemul politic corupt? Tu îl corupi. Te plângi că sistemul de învățământ e greșit? Tu greșești în el, când memorezi în loc să înțelegi. Te plângi că sistemul de alimentație e prost? Tu îl faci prost când cumperi alimente junk și încurajezi.

Tu, prin toate acțiunile tale care încurajează greșelile sistemului, îi furnizezi constant motivele și mijloacele prin care el poate continua să fie la fel de greșit!

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?