De ce pute Covid-19?

Păi se putea să nu scriu și eu despre un subiect abordat non-stop în toate mediile și de către oricine? Păi scriu, cuuum să nu scriu. Să îmi dau și eu cu părerea, de ce să nu?

 

Păi care e părerea mea?

Mie mi se pare că Covid-19 (cacofonie intenționată) ăsta pute, și pute răăău. Din așaaa de multe motive, că pute și mai rău.

 

Înainte de a explica întregile mele teorii pe marginea subiectului, însă, doresc să menționez insistent că nu sunt specialist nici în politică și nici în medicină, părerea mea vine din perspectiva unui om care se uită la o mascaradă, a unui om a cărui viață s-a semi-oprit în loc pe exterior din cauza pandemiei minune și, cum să nu, a unui om sceptic în privința unui fenomen global care a luat amploare și a instaurat panica în rândul unui glob, la o scară a umanității în întregimea sa. Dacă de fapt cauți informații oficiale, de încredere… încearcă la un specialist. 😀

 

Covid-19 are clasă

Are clasă, aere și influență. Păi gândește-te cât de multă putere de influență, la ce nivel superior și cât de cuprinzător este acest fenomen, dacă a reușit într-o așa măsură să oprească în loc economia globală, sistemul clasic de educație și o societate în totalitatea ei.

E și puțin prostituată pandemia asta, ca să nu o spun mai pe șleau. De ce? Orice decizie s-ar lua, s-ar fi luat, sau se va lua, vreodată, politic, social sau în orice context, întotdeauna – întotdeauna – au existat oameni, individual sau în colectiv, sau chiar națiuni întregi, care s-au opus, care s-au revoltat. Gândește-te câte proteste, câte greve, câte scandări și parade au avut loc în ultimii ani, peste tot în lume, atunci când oamenii nu au vrut să se supună unor dictaturi, decizii, fenomene etc. Ei, dar Covid-19 asta e așa de ,,prostituată” (te-ai prins tu care e cuvântul pe care vreau să-l folosesc de fapt :D) încât e pe placul tuturor!

Toți o acceptă, nimeni nu protestează, un întreg glob i se supune și declară, rând pe rând, stare de urgență. Are o seducție unică, puterea de a atrage fiecare stat și fiecare membru al societății, și le obține acceptarea și obsesia, permisiunea de a schimba totul: obiceiuri, crezuri, demersuri, legi, sisteme, vieți, tot. Păi nu e pandemia asta cea mai mare… ăhm, practicantă de meserie veche, care a existat vreodată?

 

Mnoh, dincolo de cum e ea…

Trecând peste caracterul josnic al acestei pandemii. De ce zic că pute? Pentru că asta se întâmplă când ceva nu miroase a bine: puuuteee.

 

  1. De ce nu definește nimeni clar pandemia asta?

În primul rând, nu am încredere în datele despre coronavirus pentru că nu știm nimic despre ea. Oficial știm doar că e o pandemie iminentă și că încercăm la nivel de populație globală să o stopăm, fiecare stat cum poate mai bine. Știe oricine altcineva altceva concret? Nu. Doar speculații.

Speculații legate de sursa și scopul virusului, speculații legate de simptomele și modul de răspândire a virusului, speculații ale viitoarelor scenarii, speculații legate de tratamentul si prevenția virusului, speculații peste speculații despre orice.

De ce aș crede în existența și efectele devastatoare ale unei așa-zise pandemii, când ea nu este definită în niciun fel?

Da, sigur, putem spune că nu avem destule date, e un fenomen nou, de aia nu știm simptomele etc., de aia nu putem defini/trata/preveni/prezice și așa mai departe. Da… Dar nu este oare asta cea mai convenabilă și simplă explicație? Dăm din umeri, asta se spune și asta credem.

Așa o fi, dar am și motive să fiu foarte sceptică în legătură cu acest subiect.

Mass-media are o foame imensă și nesătulă de informație șocantă, de aici și numărul imens de speculații despre corona. Dar știi ce lipsește din toate știrile astea? Imaginile șocante, mărturiile șocante, documentarele șocante care ,,atenție, ne pot afecta emoțional”.

În contextul în care ne panicăm de efectele devastatoare și șocante ale unei pandemii, o entitate avidă după astfel de materiale, precum mass-media, se dă înapoi de la a difuza dovezi clare ale așa-ziselor ravagii pe care le face virusul? Până acum, nu ni s-au prezentat decât numere (infectați și decedați), măsuri legale, efecte economice, crizele supermarketurilor… Unde sunt imaginile șocante vânate de jurnaliști? Unde sunt filmările cu oameni care suferă? Tot ce se difuzează momentan sunt date care se pot difuza și pentru un virus imaginar. Nu zic, Doamne ferește, că Covid-19 e imaginar, cummm, nu pot spune asta. Dar nici nu mi se poate lua dreptul de a fi sceptică în privința sa.

Când are loc un dezastru natural (inundație, cutremur etc.), suntem bombardați cu imagini ale  clădirilor, ale oamenilor îndurerați, cu povești de viață ale celor afectați. Când a avut loc tragedia de la Colectiv, am văzut atât de multe victime, mărturiile lor, poveștile lor și ale familiilor lor. La fel a fost și într-un scandal minim, cu luatul unei fete la ocazie – timp de peste o lună doar povestea familiilor implicate a fost subiectul principal al posturilor de știri. Când Ebola era ,,la modă”, era plin YouTube-ul de imagini cu oameni bolnavi, cu toate că nici atunci nu se cunoșteau prea multe date despre boală. Dar aveam ilustrate efectele și simptomele sale. Dar în cazul Covid-19? Unde sunt oamenii infectați cu lacrimi în ochi? Unde sunt poveștile dramatice și înduioșătoare de viață ale celor afectați de virus, cu care mass-media ne hrănește mințile și ne alimentează panica? La Corona, nu sunt?

Corona e seducătoare și misterioasă 😉 a naibii de atractivă, nu-i așa?

 

  1. Ce e cu scenariul ăsta apocaliptic și atât de previzibil?

Ai văzut vreodată un joc/film/carte cu scenariu post-apocaliptic? Pe scurt, există o poveste clasică, de obicei în 2020 sau 2060, în care povestea spune ca o boală iminentă a pus stăpânire pe omenire, în urma sa resursele oamenilor s-au terminat, oamenii erau disperați, se ascundeau prin canale, căutau provizii și încercau să supraviețuiască. În urma acestei boli, despre care nu se știu prea multe detalii concrete decât ca a luat vieți și a schimbat complet umanitatea, omenirea a dispărut. Sfârșit.

Ți-a plăcut? Ei bine, termenii folosiți de către autorități, precum ,,armă biologică”, spre exemplu, sunt efectiv extrași din scenariile astea apocaliptice, iar jocul ăsta panicat în care oamenii se izolează, în care totul e un haos, în care teama e în sufletele tuturor, în care pierdem contactul cu vechile noastre vieți, în care alergăm după provizii să ne luăm kilograme de fasole în case și în care încercăm să câștigăm o luptă imaginară, este întocmai scenariul previzibil, perfect ilustrat în aceste povești/jocuri. Exact la fel, cauza este una necunoscută, o forță mistică ce pune stăpânire pe umanitate și o distruge. Că doar așa a și fost prezentată, mai întâi ca o epidemie îndepărtată ce nu părea ca afectează Europa, ulterior venind val după val, treptat, pas cu pas mai aproape de noi și, în final, inundându-ne.

De ce acționăm atât de previzibil, dacă știm că toate jocurile astea se termină cu distrugerea? Disperarea nu e o soluție, panica nu e o soluție, să devenim nebuni pentru că ne izolăm la domiciliu ca prizonierii nu e o soluție, dar se pare că nu am reușit să învățăm toate astea înca, și că toți scriitorii, scenariștii și game-developerii care au lucrat la crearea și prezentarea acestor lucruri au muncit degeaba. Mesajul lor s-a pierdut în van.

 

  1. Unde e logica? Cât ne putem opri viața în loc?

Cum văd eu Covid-19? Sincer? Pentru mine, e un experiment social dus la nivelul următor, un pamflet continuu și un test al performanțelor tehnologice, ca un fel de tranziție. Ia să vedem noi, dacă speriem puțin oamenii, ascultă tot ce zicem, ca o turmă de oi proaste?

E ca și cum se testează dacă se poate controla 100% o întreagă omenire cu un singur set de manevre, de la un singur bord de control, de către o forță mai mare decât politica, puterea unui stat, cultura sau religia. Se poate? Se poate. Dacă oamenii sunt suficient de îngroziți. Dacă le zicem să stea închiși în case, stau? Stau. Dacă le dăm mâncarea cu porția, comentează? Nu comentează. Dacă o să le injectăm ce vrem noi și le zicem că asta o sa îi vindece, după ce le luăm câteva zeci sau sute de milioane de euro pe așa-zise teste și cercetări de laborator, ne lasă? Toate datele arată ca o să ne lase.

Dincolo de asta, de ce experiment social și tehnologic de tranzitie dus la nivelul următor? Pentru că în decursul a câteva săptămâni, toată lumea s-a schimbat incredibil de mult.

Cum obținem alimente? Comandăm online. Cum lucrăm? Online. Cum comunicăm? Online. Unde se desfășoară activitățile sistemului educațional? Online. Cum votăm? Online. Cum facem rost de mai multe materiale pentru tratament? Cu imprimante 3D.

Medicina, educația, piața muncii, chiar deciziile politice, totul se mută în online. Nu este acesta, oare, un test al puterii tehnologice și al nivelului la care acesta a ajuns astăzi în viețile noastre? Nu arată asta ca o trecere de la viețile clasice la vieți evoluate superior din punct de vedere tehnologic, în care online-ului i se face mult mai mult loc în concepțiile noastre și este introdus treptat în deschiderea noastră către ajutorul pe care ni-l poate oferi?

Și totuși, având în vedere că nu se vor schimba lucrurile în următoarele câteva luni, ce așteptăm? Așteptăm să se scoboare Maica Domnului din cer cu vaccinul minune și să ne zică veniți, că asta e Mântuirea? Așteptăm ca niște căței să-și primească bobițele în castron ca să poată merge apoi la alergat? Ce așteptăm, așteptăm să murim în case când ni se termină proviziile?

Se închid întreprinderi, se schimbă fiecare sistem, se schimbă complet viețile și stilurile de viață. Nu mai facem import-export, nu mai mergem la spectacole, nu mai mergem la film, nu mai cumpărăm haine în magazine fizice, nu mai bem un suc în cafenele, nu mai ducem copiii în parc, nu mai petrecem sărbătorile alături de familii și prieteni, efectiv ne schimbăm radical viețile. Dar pentru cât timp?

Pe perioadă nedeterminată și fără probabilitatea vreunei revoluții. Nu este aceasta, oare, imaginea perfectă a unei societăți supuse care poate fi modelată și manipulată în orice clipă, în orice fel, fără niciun risc de eșec?

Cât va dura până ne trezim și ne dăm seama că economia trebuie să funcționeze în continuare și că niciuna din soluțiile adoptate nu ne poate conduce pe termen lung vreodată înapoi la vechile noastre vieți? Sau, mai bine zis, vom trăi vreodată din nou ca înainte, sau după tranziția asta vom deveni la fel de simbioți cu tehnologia cum sunt noile generații cu smartwatch-urile, smartphone-urile, Siri și Alexa?

Welcome to the New Age!

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?