Cum văd testele și examenele și de ce am ajuns să le urăsc

Ajungem să urâm școala, ajungem să urâm sistemul de educație și să ne săturăm până peste cap de învățat și teste din varii motive. Pentru mine, pe lângă trezitul de dimineață și orele care mă plictiseau prin monotonia lor sau prin existența doar de ochii lumii și doar formală, unul dintre motivele pentru care am ajuns dezgustată de școală este reprezentat de ceea ce au ajuns testele să fie.

      Cum vedeam testele înainte?

Îmi amintesc, din perioada când eram mică, ce plăcere incomparabilă aveam când rezolvam teste. Pentru mine, la vârsta aceea, testele erau o modalitate să mă redescopăr, erau o modalitate să aflu mai multe despre mine. Îmi amintesc cât de mult adoram să rezolv teste de personalitate sau de compatibilitate cu anumite stiluri, știind că voi descoperi mai clar cum sunt eu.

Îmi plăceau și testele de cultură generală sau cele de matematică, de engleză, în fine, orice îmi oferea posibilitatea de a-mi evalua cunoștințele, de a descoperi ce nu știu și pot îmbunătăți, și de a încercui varianta pe care o cred eu corectă. Aveam o satisfacție uriașă când aflam rezultatul, fie pentru că rezolvam corect, fie petru că vedeam ce am greșit și învățam ceva nou.

Ajungând la școală, însă, am început să mă confrunt cu o altă față a testelor. La început nu eram conștientă de ea și mă bucuram în continuare de experiență. Dar cu timpul, avansând în gimnaziu, în liceu și, în prezent, în facultate, dezamăgirea mea a început să crească progresiv de la an la an și nu îmi aduce, în continuare, decât dezgust. Și în cele ce urmează am să explic de ce.

      Care a ajuns să fie rolul testelor?

În câteva cuvinte: competiție, clasament, partajare, luptă pentru bursă. Încă din primii ani, testele de la școală, din punctul meu de vedere, au încetat să evalueze cunoștințele în prim-plan.

Am observat și mi-am confirmat în cele câteva sute de teste pe care le-am susținut în anii de școală, că rolul principal al testelor a devenit competiția între elevi – și din păcate nu pentru a ști, ci pentru a obține o notă mai mare, indiferent că e meritată sau nu -, partajarea și clasificarea lor în buni și răi, în deștepți și proști, și, desigur, cheia care garantează accesul către o bursă de merit.

      Care e consecința acestui rol al testelor?

Posibil că gestionate altfel și în cadrul unei mentalități diferite, efectele unui rol de competiție și autodepășire al testelor ar fi pozitive, însă în condițiile actuale, consecințele testelor într-o instituție de învățământ au devenit mai mult negative decât pozitive.

Între elevi, cel puțin, în cea mai mare parte, nu există conceptul de autodepășire, ci există cel de depășire a unuia care anterior s-a descurcat mai bine. Competiția nu are ca rezultat productivitatea și evoluția, ci invidia și ranchiuna între colegi, excluderea din ,,grupul prietenilor” a unora, marginalizarea și destrămarea colectivului, precum și formarea de grupulețe în funcție de notele obținute.

Și chiar dacă ar putea fi irelevant acum, și nu contează pentru majoritatea, dar credeți-mă că acest ultim rezultat doare destul de rău în cazul celor marginalizați și lasă urme adânci în viața lor socială care intră în declin prematur aș spune eu, inclusiv aducând confruntări bonus cu nesiguranțe, încredere scăzută în sine și în cei din jur, auto-depreciere, depresie și multe altele. Dar din nou, ca întotdeauna, acest aspect secundar este total irelevant, nu? 🙂

Așadar, ca o consecință care pe mine m-a deranjat și m-a oripilat deopotrivă – și ar continua să o facă dacă nu aș privi dintr-un unghi obiectiv și umplut ochi cu indiferență și dezgust – preocuparea principală a celor care urmează să fie testați nu este studiul, înțelegerea sau documentarea, ci găsirea unor mijloace cât mai eficiente de a câștiga acest concurs închipuit, generat de caracterul depreciativ și partajator al testelor.

Și bineînțeles, metoda preferată de un procent îngrozitor de mare de elevi și studenți, pentru performante ,,înalte” este copiatul. Cu fițuici, cu telefoane, cu caietul în bancă, smartwatch, căști, șoptit, și zeci de alte modalități inventive, această metodă conduce la punctul în care am vrut să ajung cu subiectul, și anume ce au devenit testele în percepția mea și de ce am suferit din această cauză.

      Ce au ajuns sa fie testele si de ce au devenit un motiv de a mă simți dezgustată în unele momente din școală, liceu, facultate?

Cred că datorită tuturor argumentelor, exemplelor și aspectelor dezvoltate mai sus, este suficient de clar de ce am ajuns să consider și să cred cu tărie în faptul că testele au devenit o metodă de evaluare a abilităților de a copia și de a frauda, și nicidecum de a ne evalua cunoștințele, memoria, percepția și logica. Cu cât mai bine te descurci să copiezi, cu atât mai bună e nota și mai deștept ești tu.

Cum m-a afectat acest lucru? Simplu. Spunându-ni-se în mod repetat că testele sunt oglinda cunoștințelor, eu am crezut în acest lucru. Așa că eu am învățat. Cu orele la început, cu zilele în liceu, și cu nopțile în facultate. Este singura metodă pe care o știu pentru a obține rezultatele bune de care până acum câțiva ani eram mândră și care credeam că mă reprezintă. Acum nu îmi mai pasă și consider, evident, că a fost timp pierdut. În fine.

Prin urmare, abilitățile mele de a copia sunt zero. Nu pot face asta, cunosc metode dar nu le pot aplica și nu mă tentează pentru că știu că aș da greș. Fiindcă mi-am programat mintea să creadă în falsa afirmație că testele reflectă știința. Și evident că am fost afectată când știam la fel de bine că mult peste jumătate din clasa/grupa mea habar nu avea cu ce se mănâncă o anumită materie, și totuși luau 9 și 10 în teste, teze și examene, în școli, licee și facultăți.

Cu frustrare și părere de rău, observ în fiecare sesiune de examene la facultate ceea ce am observat și înaintea tezelor și a testelor în timpul gimnaziului și al liceului. Mult peste 50% din elevi/studenți se ocupă cu dezvoltarea inventivității, inovației și ingeniozității în materia copiatului, și nu a învățatului, iar acea notă de 6/7 și cu 2 puncte în plus bonus pe prezență, adică 8/9 adică 10, că așa funcționează și logica unor profesori, este rezultatul evaluării nu științei, ci acelei capacități de a ascunde copiuța, de a folosi tehnologia de copiat cu succes și a de a scrie ceva corect pe foaie înainte de a o preda.

Și nu în ultimul rând, chiar mai trist, este că aceste acțiuni sunt evident monitorizate de cel din față. E clar că oricât s-ar chinui cineva să ascundă faptul că a copiat, se vede de la o poștă că a făcut-o. Pentru că din față, de la catedră, priveliștea către întreaga sală este mult mai clară și mai bine definită decât își închipuie oricine stă în bancă, oferind vizibilitate în fiecare unghi și colț, pe fiecare latură și muchie a băncilor, astfel încât activitatea copiatului este 100% observată de către oricine se numește supraveghetor și care, din păcate – și din fericire pentru cei 80% dintre elevi și studenți care copiază mecanic la greu – închid ochii și se fac că nu s-a întâmplat nimic și că avem o țară de oameni deștepți care urmează să ocupe cine știe ce funcții de ingineri, economiști, directori etc.

Toate aceste aspecte, odată ce am ajuns să le conștientizez, au devenit o dură realitate în fața căreia nu am putut face nimic și care îmi generează o parte din dezgustul față de instituțiile de educație, de sistemul de evaluare, de un procent semnificativ de profesori și de majoritatea colegilor pe care i-am avut în sălile de testare. Și sunt convinsă că exact în aceeași situație se află și alte persoane care învață până li se face rău pentru a lua aceeași notă și aceeași bursă ca cineva care habar nu are nici măcar să scrie corect – și nu exagerez. Dar din fericire pentru majoritatea, nu sunt mulți oameni ca noi, pentru că prostia domnește și dictează, și sunt pline puhoi facultățile de needucați cu diplome pentru că au dexteritatea de a copia. Cinste vouă, minți strălucite ale elitei acestei generații!

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

One Comment

  1. Asa este, nu pot sa neg. Daca mai inchizi ochii atunci cand un elev copiaza de la altul pentru a obtine o nota de trecere, deja copiatul pentru note mari mi se pare de-a dreptul grosier. In invatamantul superior, ce sa mai zic.

Care este parerea ta despre articol?