Cică vor ăștia să le mărească iarăși alocațiile

Cică vor iar să mărească alocațiile. Ahăm, să le dubleze iar mai exact. Că cică ,,lasă, că merită copiii.” Păi ce, nu merită ei, da’ cum nu? ,,Nu e mult 300 de lei pe lună, nu e mult.” Nu e mult? Bhăi, elitiștii societății care terminați facultăți fără să știți tabla înmulțirii, cum mă, nu e mult, 300 de lei la câte sute de mii de copii avem în țară? Voi gândiți puțin câți bani aruncați moca în fundul ăstora, așa, ca să aibe ei de luat o țoală sau părinții lor bani de bere?

Șanse egale?

Când aud promovările astea ,,optimiste”(=retardate) de egalitate simt ca m-am născut într-o epocă greșită, eu în așa ceva nu mă pot integra.

Ce egalitate? Acuma vă apucă cu egalitatea? Să le dai șanse egale tuturor copiilor? Vai, dragul de tine, dar cât altruism, să le dai tuturor, indiferent de merit, câte 300 de lei, că normal, că nu-s de pe cecurile tale, în timp ce tu te lăfăi în jacuzzi-ul din spa-ul din studio-ul de lux din vila pe care ți-ai construit-o recent, hah.

Unde au fost șansele astea egale, când unii s-au născut moștenitorii direcți ai unor afaceri în floare? Unde au fost șansele egale atunci când unii s-au născut moștenitori de pământuri și întregi blocuri de apartamente în buricul târgului? Unde au fost șansele egale când pe unu l-a născut într-un boschet și pe altu’ în piscină, cu trei terapeuți în jur? Unde au fost șansele egale când unuia i-a adus Moș Crăciun un laptop Apple și altuia o carte veche de la anticariat, deși poate disciplina a fost inversă?

Ah, asta nu depinde de tine. Vai, scuze.

Nu, nu depinde de tine cum se naște cineva și cu ce șanse, nu ești tu în stare să oferi șanse egale și să, chipurile, ,,construiești destine”, nu poți aduce egalitatea într-o lume în care conceptul ăsta nu există din momentul în care exiști și până nu mai exiști. Pentru că nu pornim în lume egal.

Ah, faci ce poți să îmbunătățești situația, că dacă nu face nimeni nimic nu se schimbă nimic? Lasă, nu mai fă, nu ești tu în stare să schimbi nimic, nu te mai crede cineva. Vrei să creezi egalitate între unu care bate strada toată ziua sau e pro-gamer pe CS și unu care vrea să se pregătească pentru naționala la fizică da’ n-au bani părinții de meditații și deplasări? Vrei să-i dai 300 de lei unuia ai cărui părinți abia își permit facturile la net și banii de fondul clasei, ca să-i oferi șanse egale cu ăla care are IPhone de la 7 ani și care e campion la înot de la 5 ani?

Care e problema ta?

Nu e problema mea. Nu, nu sunt frustrată că primesc copiii 300 de lei când alocația ,,pe vremea mea” (acum vreo 3 ani, ca să vezi ce repede se schimbă acum ,,vremurile”) era 80 de lei, și nici că se primesc niște bani gratis de către persoane dintre care 50% probabil că nici nu merită acei bani (nu-mi pasă că ,,nu sunt eu nimeni să judec dacă merită sau nu”, din punctul meu de vedere am dreptul să consider că nu merită, conform propriilor mele criterii de evaluare) – nu e nici pe departe primul lucru sau cel mai grav care se acordă invers proporțional cu meritul.

Atunci?

Pur și simplu. E stupid, toate aceste gratuități, toate aceste alocații – ,,mari” după părerea unora și ,,nu mari” după părerile altora. Nu e ca și cum dacă mărești alocația, copilul ăla o să o ducă mai bine. În primul rând, se măresc și costurile la orice, e un fenomen constant deja. Puterea de cumpărare va rămâne aceeași, doar sumele despre care vorbim vor fi mai mari, atât alocații cât și prețuri. Nu e ca și cum o să aibe șanse egale cu alt copil mai înstărit, am explicat mai devreme asta și oricum e logic. Și nici nu e ca și cum o să își pună bani deoparte sau o să investească în ceva productiv pe viitor, pentru că majoritatea nu avem nici educație financiară, nici viziune pentru viitor. Când ai foamea în stomac și pantofii rupți, înveți să-ți rezolvi nevoile imediate și nu ai timp sau direcție să te îndrepți și să investești într-un viitor. E pur și simplu inutil să mărești alocațiile în condițiile în care nicio altă variabilă nu se schimbă. E doar încă o bifă pe care să o pui la portofoliu, și încă o iluzie pe care i-o dai unui copil că e un pic mai ,,bogat”.

 

Concluzie

Nu există egalitate sau șanse egale într-o lume în care o simplă hârtie face toate diferențele, fie că vorbim aici de bani, diplomă sau carte de vizită. E ca o junglă, dar spre deosebire de aceasta, noi nu suntem nici măcar animale care își respectă teritoriile și semenii. E un haos, în care toată lumea e diferită, ceea ce e natural. Și diferit e antonim cu identic sau egal. Arătăm, gândim, simțim și trăim diferit. Bine sau rău, așa stau lucrurile, iar între atâtea diferențe, egalitatea și egalitatea de șanse nu își au locul.

Hai că în sfârșit am scris din nou ceva à la Sceptica, oricum deja mă rafinasem prea tare în articolele precedente 😀 Sper să nu se mai mărească alocațiile.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?