Ce îți lipsește?

Ce îți lipsește?

 

O întrebare pe care am auzit-o și pe care mi-am pus-o de prea multe ori. O informație pe care nu o cunosc la nivel conștient, dar pe care subconștientul meu se asigură că o receptez. Nu pot pune punctul pe i. Ce îmi lipsește? Cum se definește ceea ce îmi lipsește? E un lucru? Un loc? O ocupație? Un titlu? O persoană? O senzație, un sentiment? Un răspuns? O motivație?

 

Ce îți lipsește?

 

Sentimentul, senzația și starea de a mă simți completă. Asta lipsește. Lipsa vreunui lips. Starea în care nu se resimte vreun lips. Dar am avut vreodată această stare, ca să îmi poată lipsi acum, precum un gol, un vid mărunt dar infinit, ca o mică gaură neagră fără sfârșit într-o galaxie cu o simfonie de culori? Cred că da.

Cred că cu cât înaintăm în vârstă, experiență, viață, simțim din ce în ce mai multe lipsuri, din toate punctele de vedere și pe orice plan. În mare, pentru că în trecutul nostru se acumulează tot mai multă materie, materie constând în oameni, ființe, sentimente, locuri, reușite, lucruri, experiențe, activități, atașamente care nu mai coexistă în prezent și care se adaugă sumei de lipsuri.

Când ești mic, nu știi nimic. Apoi intri în societate și vezi că alt copil are jucăria aia nouă, brand original, e așa fascinantă și tu nu o să o ai niciodată, sau poate că vei avea doar o reproducere leneșă a sa peste câțiva ani. După aceea respecți orarul și mergi la școală, pleci din oraș pentru studii superioare, fugi în străinătate la muncă, îți lipsesc liniștea, timpul liber, orele de somn, diminețile târzii, familia, obiceiurile vechi, copilăria, atât de multe. Încerci să muncești, să realizezi obiective, pentru că îți lipsesc banii, vacanțele, momentele de bucurie și extaz. Ajungi bătrân, și îți lipsesc, poate, dexteritatea, flexibilitatea, pasiunea, nebunia, curajul și adrenalina de demult. Și într-un final, indiferent de vârstă, realizezi că te afli într-o permanentă căutare a validării, a afirmării, a mijloacelor de reușită. Care e locul sau rostul tău în lume? Care sunt răspunsurile întrebărilor tale? Cum să faci mai mulți bani? Cum să evoluezi în ceea ce faci și să atingi noi performanțe? Prin toate acestea, tu cauți cine ești tu, care e identitatea ta. Te afli într-o continuă căutare a sinelui, pentru că ceea ce îți lipsește ești tu. Pare că te-ai pierdut pe tine într-o lume unde ești menit să împlinești sute de roluri și obiective într-o viață. Pentru că tu ești cel care îți lipsește ție.

 

Ce îți lipsește?

 

Tu. Acel moment de regăsire cu tine, acea stare completă în care tu ești totul din jurul tău și tot ce te înconjoară te alcătuiește. Realizezi, astfel, că starea de împlinire totală, de regăsire dintre tu, cel de acum, cu toate lipsurile acumulate, și de contopire cu acel tu cel mic, dără niciun lips, gând sau informație, e ceea ce îți lipsește în mod universal. Și realizezi, astfel, că viața e menită lipsurilor de orice gen, și că doar inexistența poate oferi o stare completă, prin însuși vidul său.

 

Ce îți lipsește?

Oh…De unde să încep? 🙂

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?