Am reușit să fiu prezentă și la Reminiscențele Trecutului (Reminiscence 2021) în avanpremieră, la fel cum am văzut și Brigada Sinucigașilor: Misiune Ucigașă în avanpremieră în Dolby Atmos. Doar că dacă la The Suicide Squad 2 am fost mai mult întâmplător, la Reminiscence mi-am dorit să fiu prezentă și să îl văd cât mai repede, pentru că m-a captivat încă din trailer.
Sincer, mi-a fost puțin teamă să nu fiu dezamăgită, pentru că trailer-ul este absolut hipnotic. Coloana sonoră îți inspiră puțin adrenalina și îți activează esența aia de emoții puternice care te face să urmărești totul ca într-un vis frumos, cinematic, împânzit de romantism și senzualitate chiar și în cele mai emoționante, triste, dinamice sau statice momente.
Ei bine, filmul ăsta mi-a dăruit foarte multe trăiri, printre care nu se regăsesc dezamăgirea și nici plictiseala. Pe scurt, pentru mine a fost filmul anului până acum, cel mai artistic și complex film văzut la cinema în 2021 din multiple puncte de vedere despre care voi vorbi într-o secundă. Un film care într-adevăr își merită locul în cinematograf. Mult timp. Sper ca așa să și fie. Dar să trecem la review 🙂
Reminiscențele Trecutului: Review
Trecem rapid prin câteva informații de bază, filmul este o producție Warner Bros, în regizia lui Lisa Joy, care se pare că și-a realizat debutul în regie cu acest film. Personal am rămas impresionată că vorbim de regizor debutant, pentru că totul a fost foarte bine pus la punct, parcă niciun element din background, nicio scenă, nimic nu a fost întâmplător. Totul foarte bine gândit ca să se identifice cu atmosfera generală.
Pe lângă replicile metaforice, cel mai mult am apreciat în Reminiscențele Trecutului echilibrul perfect și armonia balansată dintre masculinitate și feminitate. Un echilibru între eleganță și finețe, și brutalitate și duritate. Cred că întocmai această armonie reflectată în comportamentele personajelor, poveștile lor, atitudini, replici, reacții, culori, lumini, cadre, în absolut fiecare stadiu al filmului, este secretul din spatele atmosferei vibrante și trăirilor intense pe care filmul le generează publicului.
Spre deosebire de cum am procedat la alte recenzii, cum ar fi cea de la Old: Prizonierii Timpului, nu am de gând să disec scenele și personajele in Reminiscențele Trecutului pentru că nu vreau să rup vraja în care m-a cuprins filmul cu analize detaliate. Vreau să păstrez misterul și senzualitatea chiar și în review, așa că no spoiler alert, pentru că nu urmează niciun spoiler.
Dar pot menționa câteva momente-cheie care mi-au rămas pe retină, câteva lucruri pe care le-am admirat foarte mult la acest film și care mi-au făcut vizionarea o adevărată delectare. Printre acestea se numără o chitară și un pian, în scena de bătaie care devine un dans senzual prin amintiri și emoții, o ilustrație a tipologiilor de oameni și reacții, dar și o incursiune în mecanismul de supraviețuire, totul într-un cadru artistic. Un pian care cade prin podea, într-o nouă încăpere, plutind prin apă și trăgând cu el în jos oamenii și viața.
Tot printre astfel de momente-cheie se numără și o senzație de magie cinematografică, o filosofie despre povești cu final fericit ce se termină la mijloc și povești care nu se pot termina fericit mai ales dacă au fost povești fericite. O filosofie discutată într-o îmbrățișare, în bătaia vântului, la înălțimea unei clădiri cu multe etaje și privind către o panoramă a orașului inundat de apă curată care plutește în valuri.
Dar l-am vorbit destul de bine, hai să trecem și la argumente mai concrete, pentru că nu folosesc cuvinte frumoase doar de dragul de a spune că mi-a plăcut filmul. Ce o să vezi, mai exact, în Reminiscence?
Reminiscențele Trecutului: Reminiscence Film: Gen
Un gen de film… altfel. Filmul este clasat ca SF/Thriller – sigur, înțeleg clasificarea în SF având în vedere ideea de a folosi tehnologia pentru a explora trecutul oamenilor, pentru a le vizualiza memoriile și a-i ajuta să le retrăiască, declanșându-le cu un stimul minor valuri de amintiri. Și partea thriller pentru firul narativ urmărit în căutarea lui Mae.
Însă nu aș spune că filmul e definit de cele două genuri – din contră. Aș spune că vorbim despre un film distopic, artistic, cu o frumusețe a scenelor și o atmosferă de poveste ca în Tulip Fever sau Pan’s Labyrinth.
Fiecare scenă strigă ,,artă” sau ,,pasiune”, și aș încadra filmul de fapt la atmosferic – sau chiar stilul unui film de epocă – mai mult decât orice altceva. Este hipnotic la fiecare pas prin atmosfera de romanță tensionată, obsesie pasională și emoție intensă, într-o căutare continuă și cu un final deschis interpretărilor.
Reminiscence 2021: O ieșire elegantă din spectrul clișeului
Povestea în sine ar fi putut fi foarte clișeică și previzibilă dacă ar fi fost livrată altfel. Dar având în vedere eleganța și decorul fiecărui cadru, având în vedere modul în care personajele îți intră pe sub piele și te fac să te atașezi de fiecare, precum și unicitatea scenelor, replicile neașteptate și talentul actorilor, filmul iese din clișeul filmelor romantice și devine mult mai complex.
Se desfășoară pe mai multe planuri și perspective și este surprinzător la fiecare pas. Începând de la o poveste de dragoste nemărginită, lipsită de prea mult context, lipsită de argumente logice, de etapele clasice de dinainte, și până la o perspectivă socială privind dorințele și memoriile oamenilor, natura umană, ierarhia societății, postapocalipsa și multe altele.
Senzualitate și romantism
Așa cum vezi și ți se transmite încă din trailer, așa este tot filmul. Trailerul nu este clickbait. Este o mostră din esențele pe care filmul le cuprinde.
Nu doar în scenele de intimitate (puține, de altfel), ci la fiecare pas. Vocea protagonistului, scenele de bătaie, ilustrarea durerii și obsesiei căutării, căutările prin trecut, totul, fiecare parte a filmului și fiecare cadru, sunt filmate într-o lumină de senzualitate, cu un strop de romantism și căldură.
Experiență cinematografică
Cum am spus și mai sus. Este o plăcere să privești pe marele ecran o eleganță desăvârșită începând de la stil vestimentar și până la replici, cadru natural, peisaje, poveste și coloană sonoră.
O colecție de replici memorabile
Cele mai concentrate la începutul filmului, dar multe presărate și pe întregul parcurs, replicile cu privire la memorie, la amintiri, la timp, la povești și la iluzii sunt numeroase și superbe. Foarte multe metafore cuprinse în replici scurte, care pot fi cu ușurință scoase din contextul filmului și interpretate cu profunzime în viața fiecăruia.
Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult, Reminiscențele Trecutului este un film care îți dă de gândit, îți plantează idei la care să reflectezi, îți sugerează elemente care la rândul lor generează emoție și gânduri.
Reminiscențele Trecutului Cast
Actorii din Reminiscence 2021 au fost foarte multe fețe cunoscute din alte filme și seriale, un lucru neașteptat din trailer. Pe lângă Hugh Jackman în rolul lui Nick Bannister, pe care desigur îl cunoaștem deja din X-Men, Logan sau Omul spectacol, mai regăsim actori cunoscuți precum Daniel Wu, protagonistul din Into the Badlands, pe Angela Sarafyan din Westworld și pe Natalie Martinez din I-Land.
Rebecca Ferguson joacă rolul lui Mae, iar cei doi protagoniști (Mae și Nick) au în comun eleganța dusă la următorul nivel în Reminiscențele Trecutului. Pe Mae o vedem de fiecare dată strălucind în rochii lungi, elegante, romantice, cu un strop de senzualitate și culori reflectând stările ei și etapele filmului. În timp ce Nick este întotdeauna la costum, demn și emanând masculinitate. Cum am spus, o armonie cromatică și comportamentală permanentă între masculinitate și feminitate.
Verdict
Nu voi spune mai multe pentru că nu vreau să stric magia filmului, dar merită vizionat și îl recomand în special celor cărora le place să vizioneze un film ca apoi să reflecteze asupra lui. Celor care preferă replici care să le răsune în minte mult timp după ce s-a stins ecranul, celor cărora le place să trăiască alături de personaje și să se atașeze de ele în călătoria lor.
Reminiscence este unul dintre filmele pe care dacă îl vezi de mai multe ori, îl înțelegi altfel și cu alte substraturi, din ce în ce mai bine, la fiecare vizionare. Dacă încă este la cinema acum, după ce ai citit acest review, și dacă te regăsești în ce am scris eu, atunci îți recomand călduros să mergi să-l vezi pentru că e un film “de toți banii”. Și cu o coloană sonoră care amplifică fiecare trăire de la început și până la sfârșit.:)
