Prizonierii Timpului Old 2021 Review

Old 2021 – Review

Adaug Old: Prizonierii Timpului 2021, sau Old 2021, pe lista celor mai puțin bune filme pe care le-am văzut vreodată. Și în topul celor mai eșuate filme pe care le-am vizionat la cinema. Cu părere de rău, desigur – părere amplificată de faptul că am plătit un bilet la același preț la care am plătit Cruella 2021, spre exemplu – însă s-a irosit o idee cu potențial foarte mare, pe un film, după părerea mea, foarte prost realizat.

Se putea dezvolta ideea în foarte multe direcții, potențial a fost și pe plan psihologic, și pe plan filosofic, chiar și pe plan științifico-fantastic… Dar asta e problema! Că nu a fost dezvoltat cam în nicio direcție. Dar așază-te comod și hai să-ți spun mai în detaliu părerea mea și de ce am o impresie atât de negativă despre acest film.

Update August 2021: la câteva săptămâni de când am fost la cinema să văd Old: Prizonierii Timpului 2021, s-a lansat în avanpremieră un alt film – care de data aceasta mi-a plăcut mult mai mult. Așadar dacă vrei să vezi următoarea recenzie, fuguța pe pagina Brigada Sinucigașilor: Misiune Ucigașă 2021 Review (Suicide Squad 2). După care am văzut tot în avanpremieră și Reminiscence, care pentru mine este filmul anului, aruncă o privire pe recenzia de la Reminiscențele Timpului ca să vezi cât de hipnotic e de la început până la sfârșit și să te conving să îl vezi la cinema dacă încă mai poți 🙂

Old 2021 la cinema

Cadrele mi s-au părut fușerite, hai-hai repede să scăpăm de toate personajele. Nicio poveste nu a fost dezvoltată astfel încât să creeze un atașament al spectatorului față de personaje. Nici background-ul personajelor, nici sentimentele lor în momentul prezent… Nici măcar prin puterea sugestiei.

Sigur, putem bate câmpii și să insinuăm că filmul a fost o metaforă despre lupta cu timpul. Despre cum luptă părinții cu timpul și durerea acceptării că le-au crescut copiii… Despre cum luptă omul bolnav cu timpul și cu moartea… Și despre cum după trecerea timpului uităm ne-esențialul din certuri și probleme vechi și ne regăsim… Dar, din nou, am bate câmpii.

Pentru că filmul a fost pur și simplu un non-sens complet nerealist, de la început și până la final. Ca un film SF să fie bun, thriller psihologic, horror, orice – cel puțin în percepția mea – trebuie să pornească și de la o fărâmă de adevăr. Ca să pot crede ceea ce văd, să mă captiveze povestea, și să mă las purtată mai departe de imaginația regizorului. Nu este cazul pentru Old 2021.

Când un scriitor scrie despre un domeniu pe care nu-l cunoaște, fie drept, fie medicină, fie știință… se consultă cu specialiști, să se asigure că nu scrie baliverne. Pentru Old: Prizonierii Timpului cred că s-a sărit peste această etapă. Lucrurile nu au avut sens, modul în care au evoluat bolile a fost… harababură, la fel și psihologia personajelor, evoluția, totul. Dacă era teatru, era cu siguranță teatrul absurdului!

Old: Prizonierii Timpului – Review

!SPOILER ALERT!: Această secțiune poate conține spoilere din film, așa că în cazul în care vrei să-l vezi fără a știi de dinainte anumite scene, aspecte, replici sau direcții în care va merge acțiunea filmului, atunci sari direct la secțiunea următoare, Apariții interesante în Old 2021: Abbey Lee.

Pe scurt, Old: Prizonierii Timpului 2021, în regizia lui M. Night Shaymalan, este despre mai multe familii care ajung – într-un mod stupid, dacă mă întrebi pe mine – pe o insulă în care timpul funcționează altfel. Datorită unor efecte magnetice ale stâncilor care înconjoară această insulă, celulele umane îmbătrânesc accelerat.

Astfel că cei ajunși acolo descoperă destul de rapid că un cadavru expus care în condiții normale s-ar descompune în 7 ani, se descompune în doar câteva ore; că o tumoare de dimensiunea unei mingi de tenis poate ajunge la dimensiunea unui pepene în doar câteva minute; că rănile deschise se vindecă în câteva secunde; și că trupurile de 6 ani ale copiilor evoluează la vârsta biologică de 11-12 ani în doar câteva ore.

Poate suna interesant ca idee, dar acțiunea este expusă extrem de grăbit, de actori care joacă destul de prost, și cu niște apariții aproape lipsite de sens. Ajungem imediat și acolo, hai să le luăm pe rând.

Începutul filmului să spunem că e ok, doi părinți care se ceartă, în pragul divorțului, se gândesc cum să le dea copiilor de 6 și 11 ani vestea despărțirii, după ce se termină vacanța – care ar putea fi ultima, și dacă să le spună doar despre divorț, sau și despre tumoarea mamei. Apare și tema timpului, ea îl acuză pe el că trăiește doar în viitor, el o acuză pe ea că trăiește doar în trecut.

Copiii par ok, își fac un prieten pe insulă de vârsta lor, creează un limbaj secret pe care doar cei doi băieți îl pot decodifica. Și cam atât cu introducerea.

A doua zi la micul dejun deja avem prima apariție dubioasă, vine proprietarul hotelului, care joacă și pe chelnerul binevoitor, și pe unchiul băiețelului prieten cu copiii, și spune familiei că știe el o insulă specială superbă pentru relaxare și o recomandă doar anumitor clienți. Sigur, o recomandă și lor pentru că, să-l citez, i-a plăcut încă de la început. Într-adevăr foarte credibilă situația, o intrigă foarte plauzibilă.

Tot aici la masă observăm încă două familii, un cuplu format dintr-un asistent și o doctoriță psiholog cu crize de epilepsie, și o familie formată dintr-un doctor director de spital, împreună cu mama lui vârstnică, soția cu deficiență gravă de calciu și fiica în vârstă de 6 ani.

Bineînțeles că toate aceste personaje ajung până la urmă pe aceeași insulă, unde se află deja un bărbat cu sângerări nazale, care pare că deține vreo informație în plus sau că ascunde ceva, dar e o aparența proastă, practic e și el tot de umplutură; și unde o tânără deja a murit. Nu am înțeles până la sfârșitul filmului ce era cu sângerările nazale ale bărbatului care era deja pe insulă, știm despre el doar că era bolnav.

Apropos, descoperirea cadavrului tinerei de către băiatul în vârstă de 6 ani e hilară, nici măcar nu pare speriat copilul, sau șocat… din nou, acting… groaznic. Tânăra apare și mai către începutul filmului, cu un lănțișor la gât care va mai apărea de-a lungul acțiunii… medalion cu o cheiță. N-am înțeles ce simboliza și de ce a fost filmat de atâtea ori.

Nu durează mult până când realizează cu toții că este imposibil să părăsească insula. Nu își dau seama și că sunt filmați și monitorizați în permanență, dar ajungem și acolo. Încearcă să părăsească insula prin stâncile pe unde au intrat, dar de fiecare data leșină. Explicația este că organismele lor din cauza magnetismului și îmbătrânirii celulelor, mult prea bruscă, sunt ca și cum ar fi sub nivelul mării, iar schimbarea bruscă de altitudine le cauzează leșinul și face imposibilă trecerea prin ,,pasajul timpului”. Sau ceva de genul.

Cum am spus, cadavrul se descompune rapid, copiii cresc cu anii în doar câteva ore, bătrâna moare și ea – prima din cele trei familii; doctorul devine din ce în ce mai senil, îl omoară cu cruzime înjunghiindu-l cu lovituri multiple pe bărbatul care era deja pe insulă; tot filmul e o alergătură constantă.

Tatăl celor doi copii îmbătrânește și își pierde vederea; femeia este operată de tumoare dar îmbătrânește și ea și își pierde auzul; doctorul devine senil și moare în încercarea de a-i omorî pe ceilalți doi părinți; soția lui îmbătrânește și, din cauza deficienței de calciu, se cocoșează, înnebunește și moare; fiica ei rămâne însărcinată cu băiatul – acum ambii adolescenți – dar bebelușul moare în câteva secunde și într-un acces de furie fetița urcă stâncile încercând să scape, cade și moare; asistentul – singura persoană rațională din film – încearcă să părăsească insula înnotând dar leșină și moare între valurile mării; doctorița psiholog vrea să fugă la sora ei tot psiholog, să se împace după certurile lipsite de sens acum, dar are din nou o criză de epilepsie și moare, și uite așa rămân pe insulă doar cei doi frați, acum adulți de 40 de ani.

Totul se petrece în aceeași zi, toți mor în aceeași zi, și e la fel de absurd pe cât sună.

Cheia scăpării o găsește băiatul. Construind un castel de nisip cu sora lui, își amintește că nu descifrase ultimul mesaj de la prietenul lui. Mesaj care spunea că unchiului său nu-i plac coralii. Punând piesele cap la cap, faptul că erau filmați, scurgerea timpului și coralii din depărtare, cei doi își dau seama că reciful de corali e portița de scăpare, înoată până acolo și reușesc să scape.

Vine și explicația, tot către final, că de fapt experimentul era conceput pentru a testa medicamente și pentru a evita ani de teste, obținând rezultatele în doar câteva zile. Așa au testat medicamente pentru epilepsie, observând că doctorița psiholog rezistase 8h, echivalentul a zeci de ani, fără vreo criză. Au considerat că experimentul a fost un succes și se puteau salva milioane de vieți.

O explicație pe care mai bine nu o dădeau, pentru că mai mult m-a enervat decât să lămurească lucrurile. Pur și simplu au ales aleator familii în care anumiți membri sufereau de anumite afecțiuni. Mai plauzibil era să aleagă voluntari, sigur s-au fi găsit. Sau, ca în I-Land de pe Netflix, să aleagă deținuți sau condamnați pe viață. Așa… lipsit de sens. Poate că cei care au citit cartea după care a fost scris filmul, au înțeles mai bine. Eu n-am citit-o, și n-am înțeles mai mult. Și ce am înțeles, nu mi-a plăcut.

Te-ai aștepta, la finalul filmului, măcar la o scenă în care sunt pedepsiți: patronul hotelului și echipa lui care deja se pregăteau să trimită pe insulă un nou grup pentru teste. Dar nici măcar asta nu primim pentru satisfacția ca spectator, ci doar faptul că cei doi supraviețuitori sunt conduși cu elicopterul către mătușa lor care îi așteaptă, cu promisiunea că întreaga echipă fusese arestată. Uau!

Parcă am văzut un film horror! Numai acolo e totul grăbit într-un asemenea hal și fără sens, cu salturi de la o acțiune la alta fără explicații, fără profunzime, fără sentimente, pur și simplu acțiune și cadre haotice dintr-o parte în alta… Revenind, parcă am văzut un film horror, doar că fără scene horror. Se înțelege deci, de ce nu mi-a plăcut. Mie nu-mi plac filmele horror tocmai din acest motiv!

N-am înțeles pentru ce era tipul deja pe insulă, dacă nu avea nicio cheie către rezolvarea misterului. Nu am înțeles ce simboliza lănțișorul tinerei decedate prima pe insulă. N-am înțeles dacă accelerarea creșterii era doar fizică sau și psihologică. Toți copiii alternau între momente în care părea că au rămas minți de copii captive în corp de adulți, cu momente în care părea că au evoluat atât fizic, cât și mental.

Și cam atât cu povestea filmului. Nu m-a impresionat nicio replică, niciun cadru, nici măcar nu părea HD. Trailerul a conținut cele mai bune cadre, în rest filmul parcă nici nu a avut buget. Nici pentru actori, nici pentru cadre frumoase… O dezamăgire foarte mare pentru mine, nu știu cum a ajuns filmul în cinema.

Am vrut la un moment dat să mă ridic de pe scaun și să plec, dar nu am făcut-o din două motive: 1. am avut norocul unor scaune foarte confortabile poziționate cu mult spațiu în față, și stăteam foarte comod, și 2. am plătit bani pe biletul ăla și am zis să rămân totuși… de toți banii. Dacă îl vedeam pe Netflix, sigur l-aș fi oprit.

Apariții interesante în Old 2021: Abbey Lee

Singura actriță care mi-a plăcut în Old 2021 a fost Abbey Lee, dar mi-a plăcut doar pentru că o cunoșteam din Lovecraft Country, unde a jucat impecabil, într-un rol seducător, smart și fermecător. Rolul ei în filmul Prizonierii Timpului 2021 a fost ca filmul în sine: grăbit, fără o poveste bine pusă la punct, haotic și enervant. În special scena morții ei… groaznică. Nu știu ce a căutat Abbey Lee în acest rol. Dar a fost frumoasă, ca de obicei.:)

Apariție interesantă a fost și cea a lui Aaron Pierre, și ar fi avut potențial. Putea să spună ceva esențial, sau misterios… Nu știu. Ar fi putut fi interesantă. Prezența lui a fost plăcută. Dar lipsită de sens, la fel ca și moartea lui.

Abbey Lee Kershaw: alte filme recomandate

După cum am mai spus, Abbey Lee Kershaw, actriță australiancă, 34 de ani, a mai jucat și în Lovecraft Country, un rol care i-a venit foarte bine și un serial disponibil pe HBO Go pe care îl recomand tuturor pasionaților de imaginația creativă a lui Lovecraft.

Sigur, nu s-au respectat nici în serialul acesta scenariile lui H. P. Lovecraft, la fel cum în general nu se respectă cărțile originale, sau poveștile. Dar s-au păstrat anumite motive, teme, uneori atmosfera. Lucrurile au avut și mister, și sens. Iar personajele au avut cu siguranță fler, povești și frumusețe, astfel încât să te poți atașa.

Night Shaymalan în Old 2021

Regizor, scenarist și producător al filmului Old 2021, M. Night Shaymalan apare și ca actor câteva secvențe în film. Tot pe lângă camera de filmat. Producțiile lui sunt cunoscute pentru finaluri surprinzătoare – deși nu a fost nimic care m-a surprins, sau care mi-a plăcut, în finalul din Prizonierii Timpului.

Night Shaymalan filme: altele decât Old 2021

O altă producție foarte cunoscută cu un succes răsunător, de M. Night Shaymalan, a fost The Sixth Sense, din 1999. Tot thriller, de data aceasta supranatural, care prezintă povestea unui băiat. Acesta are abilitatea e vedea și de a comunica cu cei morți. Și un psiholog încearcă să-l ajute.

Verdict Old: Prizonierii Timpului 2021

Recomandarea mea pentru Old: Prizonierii Timpului 2021 este să nu te uiți la el decât dacă îți place absurdul, haosul și ridicolul. În caz contrar, uită-te doar dacă e gratis și primești din partea casei ceva de băut.

Și dacă, totuși, decizi să dai banii pe bilet la cinema, cum am făcut eu… Asigură-te că ai un loc confortabil pe care să stai. Și multe chestii de ronțăit. În primul rând ca să ai ce face fără să te plictisești prea tare când vezi că 1h49min se scurg mult prea lent. Și în al doilea rând, ca să aduci un pic de aromă unui film care te lasă cam fără niciun gust.

Vizionare plăcută!

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?

Scroll to Top