Filosofie de zi ploioasă într-o zi când ar fi putut fi primăvară

Azi am decis să-mi iau în picioare adidașii vechi. Trebuia să ies afară, afară ploua, ploaia îmi putea murdări adidașii noi. Și i-am luat pe cei vechi. Am observat o serie de lucruri foarte interesante:

  1. Erau foarte comozi

Îi am de demult, astfel că i-am purtat de atât de multe ori, prin iarba fragedă și câmpii noroioase. Îmi amintesc că i-am cumpărat înainte să merg la mare, pe atunci străluceau și în lumina soarelui, și în întunericul nopții pe faleză, când valurile se spărgeau de mal. Când m-am întors de la mare, i-am băgat și prin câmp când am fost prin natură, și prin noroi când am fugit până în grădină, și prin zăpadă iarna, când mă băteau ghetele, și prin iarba proaspătă a primăverii. I-am luat cu mine peste tot pentru că m-am obișnuit atât de bine cu prezența lor încât erau cei mai confortabili adidași ai mei. Li s-a dus luciul între timp, s-au mai rupt, șireturile s-au murdărit… I-am spălat, dar nu au cum să mai arate ca noi. Și cu toate acestea, azi-dimineață când i-am încălțat am simțit cât de comozi erau, cât de perfect îmi veneau pe picior și pe gleznă, nicio bătătură, niciun disconfort în timpul mersului…

  1. Adidașii noi pe care mi i-am luat recent sunt o copie fidelă a celor vechi

Sigur că a fost o alegere în cunoștiință de cauză, dar azi când am încălțat adidașii vechi am devenit mai conștientă de acest lucru decât oricând. Adidașii noi, care sunt acum atât de albi și strălucitori, sunt exact după același model, design și tip ca cei vechi. Practic mai pot spune că mi-am schimbat adidașii? Ha, da, pentru că am făcut-o. Dar am făcut-o doar în exterior. Ca să arate noi. Ca să arate top. În adâncul meu îmi doream tot adidașii vechi. Și mi-am luat un model care cumva să îi înlocuiască. Deși nu au reușit. Ce poate fi înlocuit pe lumea asta?

  1. Port adidașii noi doar pentru un soi de validare socială

Da, am ajuns la concluzia asta. Introvertită, sceptică, nepăsătoare, uite că totuși caut un soi de validare socială. De ce altfel aș purta noii adidași, în ciuda faptului că mă bat și că nu sunt comozi, doar când merg prin centru sau prin oraș, și când sunt obligată de restul ținutei, de pantalonii cu pensă sau de topul strâmt, să port adidași impecabili? Atunci când restul ținutei nu permite asocierea cu adidași vechi, mi-i pun pe cei noi și mă afișez în lume. Deși în interiorul meu zbier de durere la fiecare pas, pentru că mă apasă ceva într-o parte a gleznei. Dar cum să port adidași vechi, la ținuta pe care o am acum? Îmi pun adidașii ăștia proști, să arate bine. O să-mi amintesc ce comod e mersul pe afară și ce fain e să te bucuri de natură când mă duc în spatele blocului, încălțată în adidașii vechi.

Of, atâta filosofie pentru niște adidași și o plimbare de dimineață? Ei, dar știm deja în acest punct și eu și tu că nu vorbesc doar despre adidași. Dar ce metaforă sugestivă, nu? Și câți nu fac așa, cu viața lor, cu oamenii din viața lor, cu oamenii care ar vrea să rămână în viața lor? Sigur, ar fi absurd să porți aceeași încălțăminte toată viața, iar uneori e necesar să evoluăm, se creem noi amintiri, să trecem mai departe, să lăsăm anumite lucruri în urmă. Hei, am spus uneori. Uneori adică de exemplu cum e cu adidașii. Dar oamenii nu sunt oare mai mult decât o pereche de adidași?

Eh… Până la urmă, cât de importanți mai sunt adidașii, când pui pantalonii cu pensă înapoi în dulap, și topul strâmt în mașina de spălat? Fără asocierile de îmbrăcăminte, ce mai contează unde ai pus adidașii și de ce i-ai zvârlit în colțul întunecat al dulapului? Acum nu-i mai porți, acum nu-ți mai pasă. Ai adidași noi, pe care îi poți încălța pentru poze între lalele înflorite când mijește de primăvară. Să-i porți sănătos! 🙂

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?