Lev Nikolayevich Tolstoy – Sonata Kreutzer

      Meditație în Citate

    ,,Ce e muzica? Ce face ea? Și de ce face ceea ce face? Se spune că are o influență înălțătoare asupra sufletului. Prostie, minciună! Muzică… Muzica influențează îngrozitor, vorbesc despre mine. Dar nu acționează în chip înălțător asupra sufletului. Nu acționează nici înălțător, nici înjositor, asupra sufletului, ci îl ațâță. Cum să-ți spun? Muzica mă face să uit de mine, să uit starea mea adevărată, mă transpune în altă stare, care nu-i a mea. Sub influența muzicii am impresia că simt ceea ce propriu zis nu simt, că înțeleg ceea ce nu înțeleg, că pot ceea ce nu pot. Îmi explic asta prin faptul că muzica influențează poate la fel ca și căscatul, ori ca râsul; nu mi-e somn, dar încep să casc uitându-mă la un om care cască; n-am de ce râde. Dar râd auzind pe altcineva râzând.”

O încântătoare filosofie a pasiunii pentru muzică și a forței pe care nu muzica o are, ci cu care mintea noastră o înzestrează pentru a se regăsi, pentru un răgaz mult căutat, pentru o transpunere într-un univers auto-indus în care sinele se poate identifica cu orice trăire alege. Sonata Kreutzer, o poveste psihologică de dragoste obsesivă și de gelozie supremă, rezonează și surprinde cu subtilitate zbuciumul și impactul emoțional pe care notele melodioase le oferă simțurilor umane.

 

      De ce?

Pentru nivelul intens la care stilul narativ își transpune cititorul în profunzimea și filosofia nuvelei. Pentru reflecția și introspecția masculină obsesivă asupra unor teme precum căsnicia, adulterul, frenezia, paranoia și, desigur, muzica și arta. Pentru cadrul de epocă în care este indus cititorul odată cu primele note ale Sonatei Kreutzer.

Pentru sublimitatea piesei la care face referire și animarea unei povești în acest cadru. Și, desigur, datorită tehnicilor specifice de insinuare, de intrigare și de narare ale operei lui Lev Tolstoy.

 

      Figuri de stil

Retorica nuvelei este probabil categoria stilistică cea mai atrăgătoare a Sonatei Kreutzer pentru mine, alături de utilizarea unor imagini vizuale care prin culoarea, atmosfera și însemnătatea redate, atrag după sine și o serie de imagini autiditve.

Mai mult, un monolog frenetic îmbogățit de întrebări, exclamații și conflicte interioare, dar și o punctuație sugestivă, contribuie la haosul emoțional pe care îl exprimă un stadiu avansat de paranoia în contextul unei iubiri incerte puse la îndoială de către instabilitatea în care se zbate un spirit artistic.

 

      O dimensiune în care mă identific

O călătorie vizuală pe notele muzicale ale unei piese clasice, Sonata Kreutzer a fost o lectură perfect compatibilă cu acea parte a creierul meu care a fost și este în continuare atrasă de o perspectivă poetică asupra unor aspecte tulburătoare.

Și de asemenea, pasiunea mea pentru clapele pianului armonizate în sonate și sonatine clasice și pentru profunzimea sunetelor ciupite de corzi dure de chitară, s-au identificat excelent cu senzualitatea unei idile între mângâierile viorii și promenada unor degete fine, feminine, pe fundalul non-color al pianului, cadru evidențiat în Sonata Kreutzer de-a lungul unei călătorii feroviare.

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?