Ellis Avery – Ultimul nud

      Mediație în Citate

      ,,Pentru unii oameni, timpul se traduce în banii câștigați, nu în banii cheltuiți.”

Scurte filosofii sociale arar presărate de-a lungul romanului, însă ce răsună câteva minute în mintea cititorului, așteptându-și interpretarea prin propriul filtru și propriile valori. Totuși, lăsând la o parte scurtele cugetări, cartea încearcă prin întregimea sa să atingă câteva aspecte ale unui tablou social parizian din anii 1920, al lărgirii orizonturilor și deschiderii către nou, al ieșirii din tipar și îmbrățișării atipicului.

 

      ,,…am simțit cum se schimbă camera, în timp ce ea dispărea în desen: devenea mai plină, întrucât toată atenția ei era concentrată într-un singur loc, și mai goală, de asemenea, deoarece ea nu fusese acolo un scurt răstimp.”

Poate cele mai valoroase, dar și savuroase, fragmente ale părții întâi, sunt cele descriind bogăția spirituală a stării pasive. Prin interiorizarea oferită de poziția nemișcată a modelului ce se așteaptă analizat și pictat în detaliu, se reușește o ilustrare a stărilor interioare din timpul tăcerii, a potențialului minții de a se juca cu gândurile și imaginația, și a nestării interioare și spiritului observator dinamic ce contrastează cu inactivitatea corpului. Acest tip de descrieri din carte aduc și cele mai personale note care surprind cu finețe aspectele și implicațiile sentimentale ale artistului în conexiune cu arta și stereotipul, cu inspirația și starea de (ne)prezență pe care și-o induce în timp ce creează cu maxim de concentrație și revelație.

 

      ,,..și fumez. Când termin, umezesc o cârpă de bumbac în ulei de in: chihlimbar palid, iute și curat.(…) Tutunul și uleiul de in sunt ca tămâia, o rugăciune. Dispersează puterziciunea.”

În completarea părții întâi, focusată pe relații sociale, pe culori locale, pe sentimente puerile și pe fapte ancorate în cotidian, partea a doua vine cu starea euforică tipic artistică, aducând în prim plan frenezia, drama interioară, motivația și consecințele artistului și artei. Acest plus aduce singurele componente estetice ale romanului, venind cu metaforele și personificările de altfel lipsite din partea întâi, tocmai pentru a contrasta diferența dintre omul obișnuit, pueril și flămând de nevoi primare, și artistul spiritual, motivat de interese dintr-o altă clasă și animat de sentimente mai puternice și totuși mai raționale.

 

       De ce?

Pentru că ideea de a analiza și fantezia în jurul unui nume artistic îmi place, iar a crea o întreagă poveste în jurul unei pictorițe și viața sa controversată sună interesant și intrigant. Totuși, am rămas parțial dezamăgită, probabil și din cauza comparației cu Fata cu cercel de perlă, de Tracy Chevalier, 1999. Printr-o simplă alăturare a celor două volume, scrise în epoci diferite, Ultimul nud reflectă mult mai superficial obsesiile, obiceiurile și fixurile atipice ale pictoriței reprezentând artistul, și pune mult prea puțin accent pe însuși actul de creație a operelor care au făcut-o faimoasă pe Tamara de Lempicka. Simpla menționare a unor artiști atunci contemporani precum Vermeer sau Picasso nu este suficientă pentru a aduce tonurile de culoare și sensibilitatea pe care Tracy Chevalier a reușit să le surprindă în volumul său.

Pentru că în ciuda faptului că nu a fost capabilă să mă încânte sau miște emoțional cu idila controversată dintre Tamara și Lempicka sau cu viața, eșecurile și neacceptarea socială a timpurilor ’20, deși poate că o astfel de intrigă mi-ar fi stârnit interesul și implicarea afectivă dacă ar fi fost evidențiată altfel, în tonuri mai personale și mai puțin superficiale, totuși, am apreciat structurarea cărții în două părți, evidențiind în mod subtil metaforele pe care le reprezintă fiecare și mesajul transmis: dogmele sociale și petrecerile timpului în prima, și debutul, succesul, inspirația, adorația și în final declinul artistic în cea de-a doua.

 

      Figuri de stil

Nu echivalează gustul de inutilitate sau lipsa aproape completă de expresivitate a cărții, însă metaforele presărate pe alocuri descriind viziunea artistică și dezvăluind câteva dintre tehnicile de pictură sau ideile atipice ale pictoriței reușesc să determine întoarcerea paginii și încercarea de a înțelege psihologia artistului în frenezia care îl cuprinde când mintea analitică și critică luptă cu emoția și nerăbdarea finisării și aprecierii propriei creații.

      ,,Genunchiul este un glob. Genunchiul este o lume. Genunchiul are masă. Genunchiul este orice încheietură de carne. Genunchiul este o lună. Genunchiul este o roată mare de brânză. Nu. Genunchiul este un genunchi. Genunchiul este vopsea. Genunchiul este mărginit de lumină în partea de jos – o semilună zveltă – și umbrit în partea de sus – o eclipsă.”

 

      O dimensiune în care mă identific

Sunt câteva, doar, momente în care mă regăsesc de-a lungul cărții, motivul fiind, din nou, lipsa unui apogeu, ușoara inexpresivitate a cărei formă tinde să o ia construirea unei societăți bine descrise și totuși vag conturate din cauza unui scenariu care deși diferă, pare să se repete, și din cauza unor personaje care, deși fac lucruri privite greșit de ochii lumii încă în proces de acceptare și adaptare, nu atrag consecințe ale lipsei de maniere și scrupule, nu atrag alte conflicte decât generate de interese fade și scopuri prea neimportante ca să poată constitui o motivație solidă a acțiunilor. Între personaje fără năzuințe și fără poveste, ce pot deveni totuși o metaforă a lumii în care ne învârtim zilnic, m-am regăsit în încercarea de a găsi un echilibru și în căutarea poveștilor în propria imaginație, cu privire la mici gesturi, priviri și scântei ce au puterea de a goni imaginația și a fabula un roman întreg în jurul unui crâmpei de adevăr sau a unei ultime pâlpâiri a flăcării unei iubiri stinse.

      ,,…odinioară, ei doi trebuie să fi fost un cuplu strălucitor, atât de modern încât ar fi putut onora cu grație o reclamă la săpunuri sau automobile, atât de atemporali încât ar fi putut să stăpânească peste un trib străvechi, călare.”

      ,,…inhalând echilibru, chiar dacă expiram teamă.”

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   

Care este parerea ta despre articol?