Știi că ai suflat cu prea multă forță atunci când rămâi în mână cu o tulpină groasă și goală. E verde, dar știi că în curând va fi uscată, rece și ruginită. Plină de sevă care urmează să moară și cu capătul de sus alb și fin, moale și vulnerabil. Oricât ar sufla vântul de …
A început ca un vis. Ca un vis urât… Nu îmi plăcea ce văd, ce aud, ce simt, dar ce știam eu atunci era că visez și că sunt conștientă că e un vis urât. Îmi alimentam astfel speranța unei finalități care mă va ancora într-o realitate mai blândă, bazându-mă pe ce învățasem până atunci, …
Obișnuiam să scriu poezie. Sau să cred că scriu poezie. Dar am realizat că erau doar rime. Adierea vântului, focul arzător, valurile mării… erau doar rime pentru mine, nu senzații. A respira, a iubi, a suferi și a năzui – erau cuvinte cu terminațiile potrivite pentru rima cu un rând mai sus. Puteam să scriu …
În ce măsură este posibil să comunicăm pe aceeași frecvență, dacă nivelul nostru de înțelegere și interpretările noastre sunt atât de variate? Și în ce măsură ne putem încrede în orice, atâta timp cât orice este pe cât de tangibil, pe atât de schimbător, sau pe cât de abstract, pe atât de categoric? Am …
Ai sentimente, gânduri, sensibilitate și vulnerabilități doar după ce ți-ai terminat treaba, ți-ai îndeplinit sarcinile și ai dus la bun sfârșit ordinele care ți s-au dat. După aceea, poți fi apreciat, după aceea vei fi crezut dacă spui că te doare, dacă spui că suferi, dacă spui că ai obosit. După aceea, îți vor fi …
Atunci, acum și întotdeauna. Sau cum stă treaba cu sentimentele Read More »
Mi-aș fi dorit să pot opri timpul în loc. Atunci, în acel moment, tremurând prin respirația temperaturii scăzute dar încălzită de flacăra cuprinzătoare care întregea scânteia unui apus sclipitor, cuibărită în nisipul răcoros și cu valurile mării la câțiva milimetri de picioarele mele, am simțit pentru prima dată în mult timp că sunt prezentă cu …
