Amintește-ți cu mine,Când erai nu mai mult decât o mogâldeațăȘi primeai atenție de pretutindeni.Drăgălășenie, îmbrățișări, priviri de drag,Alintături, empatie, aveai parte de toate cuvintele dulci,Și-atâta, oh! atât de multă răbdare.Pentru că erai atât de mic. Cum te-ai simțit cum pe măsură ce creșteaiSimțeai cum pierzi, fărâmă cu fărâmă,firimiturile de afecțiune?Alintat tot mai rar, îmbrățișările, jocul, …
Mi-a fost dor de soba caldă. Să îmi lipesc palmele de teracota încinsă Și să mă legăn cu amintiri despre mâini reci și suflu cald dintr-un timp pe când ascultam fără să înțeleg cu mintea fragedă “actualitățile”. Da, mi-a fost dor. Și mă bucur să înțeleg diferența dintre lipsă și dor. Pentru că deși nu …
Ești o ancoră. Ești ancora mea în realitate. Nu ancora mea în sensul că te afli în posesia mea. Nu, nu ești a mea. N-ai fost vreodată a mea. Ce am eu, ce e al meu, e puțin și nu te include. Tu nu poți fi în captivitatea cuiva. Doar în propria-ți captivitate. Dar ești …
Azi am decis să-mi iau în picioare adidașii vechi. Trebuia să ies afară, afară ploua, ploaia îmi putea murdări adidașii noi. Și i-am luat pe cei vechi. Am observat o serie de lucruri foarte interesante: Erau foarte comozi Îi am de demult, astfel că i-am purtat de atât de multe ori, prin iarba fragedă și …
Filosofie de zi ploioasă într-o zi când ar fi putut fi primăvară Read More »
Cu mulți ani în urmă, Lumea a început să-mi vorbească prin game și acorduri. A fost metafora prin care am descifrat codurile timpului, Vieții și emoției, A fost metafora mea. De câțiva ani încoace, Nu am mai ascultat nici șoapte și nici vorbe, Nu am mai ținut cont dacă se cânta în minor sau major, …
Nu am avut niciodată o primăvară mai tristă. Nu mi-au plăcut niciodată florile artificiale. Sunt colorate, sunt frumoase. Dar pentru prea puțin timp. Da, ele nu sunt distruse după trei-patru zile, dar farmecul lor e distrus de dinainte să existe. Poate că acesta e și misticul buchetelor de flori adevărate – faptul că sunt efemere, …
